Viata noastra! Un fir de ata, o axa care trece ( fara tagada ) printr-un ,,O,, ,de obicei absolut, de la minus infinit ( de la viata ) spre plus infinit ( la moarte ).

Undeva , pentru fiecare din noi , pe aceasta axa exista puncte de inflexiune ( un fel de rascruce ) unde, prin libertatea noua acordata de EL, putem sa optam sa devenim asimtote spre + sau spre - infinit.

Este o gluma a LUI ( pe care din pacate multi, prea multi o iau in serios ) pentru simplu motiv ca…ce este la dreapta este si la stanga… si ce este sus este si jos.

Imi pare bine ca ati inteles pana acum ce am vrut sa va spun.

Cateodata, AXIS MUNDI trece prin punctul de inflexiune al unuia din nol si…bucurie maxima ( este cum ai ghici la sase/din 4999 toate sase numere !) ne simtim invingatori, un fel de MAXIMUS !

Bucurie de scurta durata. Punctul de inflexiune nu este decat o prapastie, un cat irational al raportului intre viata si excitatie sexuala ( dadatoare de viata ). Seamana cu o moarte…atat este de fascinanta aceasta prapastie care domina erotismul.

Sexualitatea nu poate fi privita din fata decat de cei anume alesi.

Nu va mint.  Nu intrevad nici un mijloc  ca voi sa puteti trece…aceasta PRAPASTIE.

Singur te nasti. Singur si mori.

Intre mine care va vorbeste si voi care cu greu ma ascultati ( nu am nici cea mai mica indoiala ca nu pricepeti ceea ce zic ) exista frecarea de alunecare. Eu sunt planul inclinat ( in care ma regasesc ) si voi o bila perfect rotunda ce o ia repejor la vale cu miuiul ei ( coeficientul sau ,,coificentul,, de frecare ).

Incepe un nou sezon la Vama: Sezonul mort! Vama Veche speriata de singuratate.

Ziua se tareste pe nisip cautandu-si salvarea, ca de fiecare data, sub voalul noptii grabite. Vantul isi incepe joaca ridicand ca pe zmeie hartiile turistilor ,,uitate,, pe plaja.

La ora cand razele soarelui se frang si se sting in marea sumbra, talpile mele, pas dupa pas, amprenteaza nisipul in lungul drum catre silueta ta, acoperita doar de rochia de vant. O comoara de senzatii ascunde trupul tau…Melanj de voluptate si senzualitate pentru mine.

Negura inunda marea. Cer de bitum. Tipat de pescarus… strigat de uitare in noaptea cazuta.

Farul, cu singurul lui och, se uita piezis cand la mine, cand la tine rascolindu-ne si-ntorcandu-ne gandurile, atatand frigul sientimentelor trecute.

Briza ma-nfrigureaza.In fata ta impotmolit in nisipul sufocat de alge, devin imobil . O primejdie si o sete de mangaiere citesc in ochii tai.

,, M-ai regasit sub singura stea ce se vede pe acest cer. Fii intelept! Gandeste pozitiv : NOI! ,,

Simt o nevoie acuta de tandrete. Indraznesc sa ma refugiez in bratele tale fantomatice.

Refugiati la Vama, fiecare din noi simtind aceiasi tema ca visul se va spulbera si speram in parte ca imposibilul, dintr-o data, sa devina posibil.

Nisipul se hraneste cu curburile tale. Ne dam unul celuilalt. Putin inca si inca putin dupa…pentru ca sunt, pentru ca esti, pentru ca suntem.

Undeva in sufletul fiecaruia din noi exista  o Vama…desigur Veche. Acolo, mai pe stanga plajei din strafundul sufletului, ne debarasam de staie. Singuri, din Vama noastra, inaintam in mare si fiecare din noi in propriul stil inotam printre gandurile ancestrale.

Nu mai sunt singur! Nu mai sunt un obiect pe care dintr-un capriciu al nu stiu cui sa fiu luat si aruncat. Sunt un suflet viu.

Da! Vara s-a cuibarit anul acesta langa mine in cort la VAMA Veche. Da!

Fragila si nuda se revarsa peste mine. Ma pierd fara sa-i spun. Ii sunt fidel, ma port afectos si inteligent. In schimb primesc dragoste si respect…bine inteles mangaieri,mai ales noaptea.

Da, noaptea, pentru ca in timpul zilei inima ei i se umple de mila pentru voi care stati tolaniti pe plaja si cerneti nisipul printre degete.

In amurg amandoi traim mica noastra vacanta si va vizitam pe voi, corpuri lungite pe plaja cu picioarele desfacute in evantai, stransi in comunitatea voastra de oameni liberi sub cerul albastru.

Ascultam muzica, privim spre marele larg si facem haz de marea care se grozaveste si se umfla sub suflul vantului. Intr-un dute-vino purtate de valuri, cioburi de cochilii slefuiesc lacrimi rotunde de nisip pentru un sirag de perle.

Marea devine tot mai nervoasa. Meduzele credule plang ca valurile le-au azvarlit pe plaja jupoanele albastre. Tu vara mea fierbinte te racoresti in apa. Tipatele pescarusilor prevestesc furtuna.

Detasata si relaxata iesi din mare acoperita doar cu vesmantul albastru de apa vie. Ochii tai de culoare bleu turcoaz ma prind in mreaja. Cerul meu a cazut in mare. Depind de generozitatea ta!

Mi-ai dat o clipa sansa sa fiu fericit. Cati oare dintre noi prind aceasta clipa?

Val care vine. Val care se retage. Intre cer si pamant, aici la Vama, nisip si suflet. Totul devine liniste si Prezenta !

Perseverenta in flux, nelinistita in reflux… Eu si marea reconstituim fiecare despartirea, ea de pamant si eu de tine.

Intreaga noapte valurile s-au jucat atat de aproape de noi! Vantul s-a transformat in harpist …muzica cerului si a pamantului.In asteptarea zorilor, noi pentru noi si mare, inganam in duet un sonet de iubire.

Marea isi fosnea faldurile si nimic altceva nu se auzea. Ca o floare ce esti ti-ai deschis petalele asteptandu-ma sa-ti sorb nectarul! Te strangeai si te desfaceai ca o armonica si parfumul tau subtil imi dubla intensitatea dorintei.

Erai langa mine si surasul buzelor tale era un taifun ce-mi devora inima. Ca un crab ce se ascunde sub pietre cand marea se retrage, cautand o gaura umeda, tot asa si limba mea iti cauta cerul gurii…ca sa ma piarda.

Nu stiam sa te iubesc dar cine oare putea sa stie?… pentru ca tu apartineai spiritului vanturilor si apelor ce descatuseaza dorintele!

Neperturbata de dorintele noastre sterile, briza urnea nisipul de pe plaja sa curga prin noi spre mare. In obscuritatea prenuptiala asteptam ca trupul meu sa treaca in stare lichida si si sa-ti picure peste tot perle lichide.

Inainte ca plaja sa fie inundata de zori, te-ai ridicat. Te-am privit cu ochi de copil si nu vedeam decat iubire, pentru ca viata si moartea devenisera niste necunoscute pentru mine.

Cu spatele la corturi, te-ai indepartat lasand cu calcaiul in nisip… siaj pentru mine. Am incercat sa vin dupa tine dar pentru ca de acum eram apa de mare m-am sfarsit in nisip, inainte ca ultimele mele picaturi de viata sa se evapore de pe pielea ta fina.

O noua dimineata brutala dar in fine o noua dimineata imi deschide viata. Chiar daca acum nu esti langa mine imi doresc sa te revad o clipa care sa dureze un minut, o ora, un an, o viata si de ce nu mai multe.

Vino la noapte! Vino sa construim un castel armat cu cochilii sidefate de scoici unde sa te incoronez regina si sa-ti pun pe pieptul gol o salba de perle lichide ca sa se rostogoleasca la picioare noastre si saca ne-nlantuiasca!

Ingenunchez ca un pelerin pe nisipul deja fierbinte,scurtez zarea si marea si astept semn de la tine …un ARC in CER!

Vama Veche.

Plaja inundata de lumina. Vantul sufla hotarand ca valurile sa se sparga de stancile iesite din mare in stropi, cu gust de papadie, pentru ca sa-mi umezeasca buzele arse de arsita indepartarii tale.

Nud pe plaja, asteptandu-te, pur si simplu pronunt numele tau, fara sa-l stiu cu adevarat. Astept cu ochii inchisi ca marea sa se catere pe mine. Mi-e putin frig!

O ea trece. Ii privesc cu nerusinare fructele stralucitoare poftind sa le gust, lung, pasionant, impetuos. Soldurile ei valseaza si cerul ii zambeste drept multumire  printr-un arc in sapte culori! Cat de frumoasa ii e nuditatea!

Este atat de bine aici la Vama Veche, pe aceasta plaja unde venim sa ne pierdem gandurile si sa ne detasam de fricile si angoasele noastre.

In noi speranta iubirii moare intru devInire… si-n suflet se instaleaza Binele si Bucuria. Toleranta face ca dragostea sa se propage prin noi si relatile noastre sa devina extrem de intime. Viata este atat de frumoasa aici la Vama!

Daca maine cand voi pleca din V.V. va ploua, inseamna ca rugaciunea mea, ca sa vina ploaie pentru a-mi sterge lacrimile despartirii, a fost ascultata.

Am o stranie satisfactie sa stau culcat ca o epava scufundata pe fundul marii si sa tulbur apa… atingand nisipul cu dosul palmelor, in miscari de coada de peste.

Ma cred o vietate acvatica ce cotrobaie prin ungherele sufletului meu naufragiat in coasta marii …FEMEIAMARE ( rebela si frivola ) dornica si gata sa-mi inghita libertatea de scafandru.

Imi amintesc de POETA si de versurile ei ce-mi propaga in creier tacerea. Sunt in mare pericol! Imi pierd gustul de a mai comunica cu cei de la suprafata. Inghit saliva-mi dulce.

Adevarata comunicare nu este decat tacere. Toate gandurile mele mi le-nvelesc in ultimele bule ale aerului ramas in piept si le expir din linistea mea launtrica. Le privesc cum se ridica spre lumina zilei purtand cu ele esenta Tacerii si adevarul care exalta.

Atunci, tu Preotesa mea ridici mainile si… zeii cocosati ingenucheaza… tragand din greu cordonul de argint, cu care m-ai legat. Plamanii imi ard si parca ar vrea sa danseze dansul gainii fara cap.

Sunt de neinlocuit… Sunt SPERANTA!

SALVATI SPERANTA! Aceasta pare sa fie singura problema a mileniului in care Pelerinul s-a scufundat!

Inca o VARA! O a-VARA ma aduna la VAMA si ma incercuieste cu un rasarit.

In aer simt odorul trecutului. PREADIMINEATA si pe deasupra si sarata! Razele de soare se refracta din pielea mea goala. O catea aciuata langa mine isi dovedeste fidelitatea lingandu-mi palma.

Astept cu ochii inchisi sa se mai nasca odata, din apa sacra, infantila Venus…  Sa ma stropeasca cu lacrimi de nastere.

Vreau sa fii langa mine si impreuna sa-i aducem iubirii ofrande…lichidele noastre vitale.

Dar tu nu esti!

Mi-e teama ca nu mai am scapare si trebuie ca armatele mele, inzestrate cu secrete atat de dulci, sa capituleze.

Marturisesc ca… TE IUBESC! TE IUBESC! CHIAR TE IUBESC!

Stau in Vama si am in minte imaginea ta. Marea maraie aratandu-si valurile nervoase, ca o lupoaica cu pui incoltita de-o haita de lupi pofticiosi. Spumele albe musca din natura perfecta a plajei, rostogolind parca intr-o miscare perpetua spirale de cochilii de melc.

Daca as avea curaj ti-as spune cat de mult imi lipsesti dar ma-nchid in mine si-mi plang aceste zilele mai putin fericite.

Vreau sa te iubesc, sa am puterea sa te-mbratisez, sa te dezmierd pentru o singura vesnicie .

Infofolit cu lacrimile mele, soarele se pregateste sa faca nani si pana-n zori nimic n-o sa-i tulbure somnul. Sunt asimilat de decor. Devin invizibil ca un bob de nisip.

Ascult muzica, muzica linistita in aceste momente cand am atat de multa nevoie de tine, de surasul tau, de corpul tau! Te chem insa tu nu-mi raspunzi. Atunci te strig si tot nu-mi raspunzi.

O fiinta se ghemuieste langa mine. Ea deseneaza o inima, eu o sageata. Strapunsa, inima picura nisip in clepsidra clipei. Proba de desen, proba de tristete. Privim amandoi inspre o pereche de pescarusi care se tachineaza in zbor pe deasupra noastra.

Ma tintuieste cu privirea. Ma crede frumos si puternic. Incontrolabil. Stralucitor. In fapt nu sunt decat glacial si dubitativ, uneori picant si paradoxal.

Ma prinde de mana. A ei atat de calda!…Venita doar sa ma-ncalzeasca? Este atat de bine! Zambesc.Ea surade. Imi alinta fruntea, imi mangaie buzele. Ne privim drept in ochi. Ochii ei stralucesc cum stralucesc ai mei dupa un pahar de Porto.

Atat de-aproape de mine. Ma las peste ea. Cu o mana ii mangai obrazul, nasul si coltul gurii, in timp ce cu cealalta…Se desface.

O iubesc. Ma iubeste. Ne iubim. Miscarea ei ma face sa sublimez. In bratele fiintei, ma simt prins ca intr-o panza de uitare… urzita de un vrednic paianjen.

Am pierdut legatura cu adevarul din Vama!

Fiinto! Trezeste-ma! Scoate-ma din lumea mea atat de straina! Fa-ma iubirea ta, barbatul vietii tale care bineinteles ca intr-o buna zi te va-nsela!

Suntem noi doi care ne iubim in al saptelea cer, in noapte, pe plaja de la Vama Veche.

Apocalisa  continua  local  in  toate  localitatile  lumii! In  luna  mai  a  fost  doar  inceputul.

Eu  stiu  ce  urmeaza.