Vama Veche. Plină lună de august. Încă o vară fără tine!? Zarea are culoarea sângelui neoxigenat…Valurile stâlcesc sunetele provocate de adâncurile reci… Mâinile mele te caută! Aș da orice să te mai îmbrățișez…

Extrasistolele își râd de ritmul bătăilor…Amintirile mă înăbușă.

Am uitat TIMPUL!

Îmi este greu să-mi închipui că EL care ne este în CERURI ca și pe Pământ și-a învățat îngerii, grei de aripi, să nu-i iubească decât pe cei mai tineri și mai buni dintre noi!

Am uitat TIMPUL la Vama Veche!…Într-un somn neterminat, fără tine…pentru că ai plecat prea devreme…voi săvârși viața mea cu gust de mare.

Încep sa-mi beau licoarea…Închid ochii…Cal alb înșeuat…100 de cai albi…o herghelie…

Luminile dansează. Zgomotul strident al ambulanței eliberează strada…Spitalul! O ultimă șansă…Tu ai plecat prea devreme!… Oricum nu mai are nicio importanță…istoria trebuie să aibă un sfârșit.