Ascult Noaptea! Neutralizez văzul ca să-mi ascut auzul, un fel de anestezie parţială, ca in sala de operaţie chirurgicala . Mă las in braţele tale, căzut sau recăzut? Dragostea?! Cine poate şti? Am cunoscut-o, am învins-o, m-a învins! Momentan ( ca si mine si alţi câţiva dintre ai noştri ) încă plătesc despăgubiri. DURA LEX SED LEX !
Prietenii? Mai toţi au plecat să-si vada de trebăluirile lor. Puţini,foarte puţini mai revin si atunci doar ca să-mi mai ceara cate ceva, ca eu tot am zis ca nu mai am nevoie.
Aşezat la Răscrucea Pelerinului împletesc prezentul cu trecutul in funie tocmai buna de ridicat pânza străvezie a viitorului. Viitorul? Da, nu-mi e frică de el!
Ieri am făcut un pas, un pas înainte pe drumul cel nou si mă pot mândri ca nu am privit înapoi!
Câteodată sentimentele de dragoste fata de cineva mor, pentru ca sunt obosite, prea obosite de agasare. Sigur nu mor aşa dintr-o data, adică subit ca in cazul unui infarct miocardic ci se sting aşa ,,ca lumina opaitului,, cum spune si Gabriela.
Moartea lor nu ne face rău, nu ne mai doare. Cicatricele raman fără urme.
Infarct miocardic nu cred, pelerinule, dar de iti e scris, o caramida poate rezolva treaba, desi, cred eu, tie ti-e scrisa o soarta si o moarte mult mai frumoasa: in mare de vei muri, cred eu ca te vei fi implinit, si iti vei vedea toata viata ce a trecut intr-o clipa efemera care va fi o eternitate placuta
De: Wiz pe octombrie 15, 2008
la 9:09 pm
Pelerinule,
şi eu ascult Noaptea… A fost lună plină aici.
De: Gabriela Savitsky pe octombrie 16, 2008
la 7:49 pm