Incepe un nou sezon la Vama: Sezonul mort! Vama Veche speriata de singuratate.

Ziua se tareste pe nisip cautandu-si salvarea, ca de fiecare data, sub voalul noptii grabite. Vantul isi incepe joaca ridicand ca pe zmeie hartiile turistilor ,,uitate,, pe plaja.

La ora cand razele soarelui se frang si se sting in marea sumbra, talpile mele, pas dupa pas, amprenteaza nisipul in lungul drum catre silueta ta, acoperita doar de rochia de vant. O comoara de senzatii ascunde trupul tau…Melanj de voluptate si senzualitate pentru mine.

Negura inunda marea. Cer de bitum. Tipat de pescarus… strigat de uitare in noaptea cazuta.

Farul, cu singurul lui och, se uita piezis cand la mine, cand la tine rascolindu-ne si-ntorcandu-ne gandurile, atatand frigul sientimentelor trecute.

Briza ma-nfrigureaza.In fata ta impotmolit in nisipul sufocat de alge, devin imobil . O primejdie si o sete de mangaiere citesc in ochii tai.

,, M-ai regasit sub singura stea ce se vede pe acest cer. Fii intelept! Gandeste pozitiv : NOI! ,,

Simt o nevoie acuta de tandrete. Indraznesc sa ma refugiez in bratele tale fantomatice.

Refugiati la Vama, fiecare din noi simtind aceiasi tema ca visul se va spulbera si speram in parte ca imposibilul, dintr-o data, sa devina posibil.

Nisipul se hraneste cu curburile tale. Ne dam unul celuilalt. Putin inca si inca putin dupa…pentru ca sunt, pentru ca esti, pentru ca suntem.