Privesc portretul in ulei, expus in ermitaj, a celei mai frumoase femei. Ireductibilele semne ale timpului au facut ravagii in panza de tablou, ridandu-i chipul.

Sub tablou pe secretar, o pana, o calimara cu cerneala uscata … parca uitate. Pe un petic de hartie ingalbenita de vreme abia poti citi :

Ce dor mi-e de dor!

Lungi, prea lungi sunt noptile.

Eu scriu 5( cinci ), 7( sapte ), 5 ( cinci ).

Orologiul infernal imi bate secunda. Tu, femeie misterioasa, imi ceri, in panza, sa te urmez . Ma rogi sa vin aproape de tine. Privirea ta vida ma fixeaza si ma ghideaza. Nu o pot ignora…

Intr-o zi te voi urma dar acum, pentru ca nu te pot intelege, nu te pot asculta.