Posted by: PELERINUL | aprilie 12, 2008

POEM DE DRAGOSTE sau CALATORIE IN AFARA PROPRIULUI ORIZONT

In fiecare zi, cand esti trista, o stea cade victima. Ea traverseaza trupul meu si-mi injunghie, ca un stilet invizibil, ca o arma fatala, inima mea care pare invincibila.

Pentru mine timpul s-a oprit atunci cand corpurile noastre au desenat iubirea, pe plaja inca umeda.

Momentan sunt nevoit sa traiesc fara tine [este ca si cum m-as afla in fata unui zid] si ma simt ca o frunza pe care vantul o poarta spre o destinatie necunoscuta.

Si ultimele mele ganduri vor fi pentru tine!

Lasă un răspuns

Your response:

Categorii