Atat cat mai pot sa pastrez in sufletul meu un gand tandru pentru voi, va simt mereu prezenti intre ceruri si mine.
Nu mi-e teama sa va spun ca eu sunt inca aici pentru voi si nu as vrea sa va spun nicicand ADIO!
Batranul cires in floare, ciresul din fata casei, in asteptarea ultimelor fructe, isi leagana ramurile si-si varsa pe asfalt lacrimile iubirii.
Ignorand timpul, ignorand legea [gravitatiei], ignorand pana si moartea [care-si face totusi lucrarea] petalele albe se plimba-n aerul rece si astfel… primavara vivaldiana trece! Este ca si cum aceasta ninsoare de petale, aceasta maladie alba, inchide-n fiecare zi, putin cate putin, fiecare poarta a mea, deschisa numai pentru voi .
In ochii celor apropiati nu este decat frica si desperare. Nu au curajul sa-mi vorbeasca, pentru ca stim si eu si ei ca nu mai e speranta.
Imi regasesc inima in aceasta uitare alba de petale. Ciresul meu batran, prietene… invat ca niciodata sa nu te parasesc, invat sa te iubesc mereu.
Avem nevoie unul de celalat, pentru ca-n curand si eu si tu vom fi UMBRA , LINISTE si ABSENTA.
Vis cu flori albe
Primavara in sufet
Delfin esuat.
